Drepturile și obligațiile copilului în Republica Moldova sunt reglementate de Codul Familiei și Legea cu privire la protecția copilului. Republica Moldova este membru asociat a “Convenției Internaționale privind drepturile copilului”.
Documentele sus nominalizate vin să protejeze copii împotriva discriminării sub orice formă, de violență, de neglijență și exploatare fizică.
Apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale copilului se asigură de părinţi sau persoanele care îi înlocuiesc, iar în cazurile prevăzute de lege – de procuror, autoritatea tutelară sau de alte organe abilitate.
Părinţii sînt reprezentanţii legali ai copiilorlor şi acţionează în numele lor în relaţiile cu toate persoanele fizice şi juridice, inclusiv cu autorităţile administraţiei publice şi instanţele judecătoreşti, fără a avea nevoie de împuterniciri speciale.
În cazul existenţei unor conflicte de interese între părinţi şi copii, autoritatea tutelară este obligată să numească un reprezentant pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale copilului.
Se consideră copil persoana care nu a atins vârsta de 18 ani (majoratul).
În cazul încălcării drepturilor şi intereselor legitime ale copilului, inclusiv prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către părinţi (a unuia dintre ei) a obligaţiilor de întreţinere, educaţie şi instruire, sau în cazul abuzului de drepturile părinteşti, copilul poate să se adreseze de sine stătător autorităţii tutelare pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, iar de la vârsta de 14 ani – instanţei judecătoreşti.
Codul Familiei RM a suferit modificări, care vin sa protejeze copilul de violența fizică, inclusive și de violența fizică la care sunt supuși copii de însăși părinții acestuia.
Codul Familiei prevede că dacă instanţa judecătorească va stabili că nici părinţii şi nici persoanele la care se află copilul nu sînt în stare să asigure întreţinerea, educaţia şi dezvoltarea adecvată a acestuia, ea va oblige autoritatea tutelară să transmit copilul unei instituţii de stat şi să-l ia la evidenţă, asigurându-i în continuare apărarea drepturilor şi intereselor legitime. Chiar și în situațiile expuse mai sus, părinții își pot păstra drepturile asupra copilului, adică, nu sînt decăzuți din drepturile părintești definitive.
În cazul în care copilul este transmis definitiv autorităților tutelare și copilul este stabilit într-o instituție specializată (casă de copii/ orfelinate/centre de plasament), părinții pierd drepturile asupra copilului și nu mai au dreptul de a participa la educația acestuia.